Am citit de curand un articol in “Elle” care vorbea despre saptamana modei- in general in lume; fiecare femeie casnica, cu suficienti bani si timp liber astfel incat sa isi permita sa calatoreasca pentru a asista live la aceste colectii (organizate de obicei in orase precum New York, Milano, Roma, Paris) si fiecare om din lumea modei- ziceam, se pregatesc cu sufletul la gura pentru aceste ocazii. Se stie ca oamenii care lucreaza in interiorul lumii modei sau pur si simplu o admira, au un stil vestimentar diferit de cel al majoritatii. Sunt oamenii care respecta tendintele prezentate pe podiumurile de moda din intreaga lume, iar cand spun ca le respecta, vorbesc serios J _Oricat de nepotrivite si nelalocul lor ar parea anumite piese puse impreuna – in ochii unui mirean, in interiorul lumii modei sau oamenii modei ii vor admira si da drept exemplu pe respectivul/ respectiva persoana ce le respecta tendintele, asta atata vreme cat o fac in modul dictat tot de ei!
Oamenii care reprezinta aceasta industrie tin la respectarea catorva atribute necesare pentru a putea numi pe cineva “in fashion” sau “fashionable people” etc. Astfel, este absolut si imperios necesar: STILUL personal sau cel imprumutat de pe podiumurile marilor si micilor case de moda; PRICEPEREA de a nu gresi in alegerea tinutelor pentru ocaziile speciale sau cotidiene (oricum, exista stilistul personal care te poate salva daca iti lipseste priceperea); POSIBILITATEA de achizitionare a unor piese- forte in fiecare sezon; usorul SNOBISM in ceea ce priveste stilul de viata, de imbracare a propriei persoane, a sotului, copiilor, mamei , alegerea cartierului in care sa locuiesti, mobila de pus in fiecare camera, designerul de interior si de exterior ales etc.. Bineinteles ca cele de mai sus sunt perfect condamnabile si discutabile, ele neavand valoare de lege universala pentru majoritatea oamenilor… cel putin- zic eu.
Moda are, ca oricare alt lucru din lumea asta, parti bune si rele. Fiecare poate sa ia din ea tot ceea ce il reprezinta si ii place, incercand sau nu sa dezvolte in maniera personala moda- de orice fel. Eu ador sa ma imbrac potrivit starii mele de spirit, nevoii (vremea sau locatia), ador sa combin tendinte actuale cu tendinte personale si gustul propriu. Ador sa transform o tinuta cu ajutorul unui accesoriu. Urasc in schimb, sa ma incadrez suta la suta intr-o tendinta doar pentru ca e “la moda”, insa stiu sa apreciez o tendinta reusita si sa o adopt suta la suta, chiar daca e “la moda”, cu conditia sa imi placa si sa ma simt bine in ea.
Imi place sa vad oamenii ca se imbraca “asa” sau “altfel” pentru ca asa le place lor, indiferent de genul vestimentatiei. Si se vede diferenta dintre cei care sunt sinceri in alegerea lor si cei care se imbraca asa pentru a atrage atentia, pentru a soca sau pentru ca asa se imbraca si altii. Primii se transfigureaza cand poarta ce le place, ceilalti doar…poarta sau sunt mult prea preocupati sa arate ce poarta.
Apropos de fiecare individ si de gustul sau vestimentar, outsiderii sau cei apropiati noua, iubitorilor de tendinte si de moda, au cateodata pareri totalmente opuse despre ceea ce noi catalogam hype sau foarte fashion...Si ne spun sincer parerile lor, mai ales ca noi avem inertia de a intreba daca "Imi sta bine? "sau "cum arat?"... Cu atat mai mult cand ne imbracam intr-o jacheta mov, foarte stramta, cu o fusta orange, ne incaltam cu platforme foarte inalte aurii si luam in mana un plic cu imprimeu de leopard! A cere pareri celor din jur la momentul asta e un gest sinucigas si in mod sigur distrugator de chef! In mai sus amintitul articol din "Elle" citeam despre aceasta perspectiva, a victimelor modei, a celor ce le inconjoara cu pareri sincere de genul :"Draga, ai innebunit de tot? ia-ti cainele din jurul gatului si lasa bastonul jos ca inca nu-ti e folositor! Sa stii ca asa imbracata nu iesi pe strada!" si despre limitele care nu trebuie depasite nici macar in moda ca sa nu treci la capitolul kitch.
Multe dintre personajele pe care le zaresc in paginile revistelor de specialitate si pe saiturile de moda imi par exagerate, insa am ajuns sa le caut sensul outfitul-ui si uneori am reusit sa il intrevad, daca nu - in cel mai bun caz, sa il inteleg. Uneori nu reusesc sa intrevad nici sensul outfitului- pentru ca nu are niciunul, si nici nu reusesc sa intrevad bucuria sau multumirea purtatorului ei- dupa cum o descriam mai sus. In astfel de situatii nu inteleg ce sens are sa ma mai impovarez cu toale aiurea :)) Ma rog, insa asta este parerea mea si mi-o asum, dar dezvoltand, moda este inspiratie, visare, bucurie, implinirea de a putea purta o opera de arta, o tesatura placuta, bucuria de a mixa piese de la designeri diferiti si de a reusi sa faci un look placut gustului tau. Bucuria de a putea explora un magazin vintage de haine si de-a te bucura de istoria unei bucati de material menit sa faca furori acum 20 sau treizeci de ani si pe care tu dai acum un chilipir, dar ai sa il pui in evidenta cat te pricepi de bine, pentru ca iti place sa te gandesti la cea care la purtat inaintea ta, la gustul ei vestimentar, la cuceririle ce le-a facut purtand-o si asa mai departe...
Consider ca asta este bucuria modei, bucuria de a purta un obiect vestimentar pentru ca iti place, pentru ca il vei asorta in diferite feluri, pentru ca ii vei crea o istorie si apoi il vei lasa mostenire impreuna cu accesoriile tale cele mai pretioase, lasandu-l sa inspire mode si tendinte in familia ta sau a altora.
